Asta imi place sa cred cand ma gandesc la ceea ce inseamna sa creezi pictoriale. Esti un fel de povestitor in imagini. Initial, nu exista decat niste patretele goale in flat planul revistei. Se naste o idee si apoi incepe sa se scrie scenariu. Cine va fi foto, cine va fi modelul, care va fi locatia, cine va fi responsabil de make-up, pe cine sa chemam la par, de unde iau hainele, incaltamintea, acesoriile etc. etc. Un pictorial se moda imi "mananca" cam 3, 4 zile. Zile in care te incearca stari contradictorii create de frumusetea unor obiecte vestimentare (dusa la grad de "vreau si eu"), de febra musculara instalata in urma cararii a 7, 8 pungi pline odata, de "vai! s-a patat rochia" sau "te rog, nu te dezechilibra ca se strica pantofii si sunt 5 milioane! Nu este usor, este foarte stresant si cu o responsabilitate imensa, insa de fiecare data traiesc niste senzatii unice, marete, care ma fac sa uit de toate nemultumirile (de mai sus) si sa visez cu ochii deschisi noi povesti.
